Salutare,

Fiindcă e caniculă și mai toată lumea e prin concedii, astăzi Maria vă servește ceva mai light: dialog intergenerațional, împreună cu câțiva stropi de nostalgie și niște artă. Nu e chiar programul obișnuit, dar e o lectură (sperăm) potrivită pentru vremea asta.

Aici venim cu noutăți lunare despre ce am mai făcut la ApTI (in the spotlight sau behind-the-scenes), știri despre tehnologie și drepturi digitale, o secțiune unde explicăm teme, concepte și idei din tehnologie, dar și o secțiune cu resurse, unde adunăm informații despre evenimente, oportunități de dezvoltare, rapoarte, tutoriale și tot așa. 

Dacă vrei noutăți zilnice pe drepturi digitale, abonează-te pe canalul ApTI de Linkedin sau cel de Telegram, iar dacă vreodată îți dorești să recomanzi ceva pentru oricare dintre secțiuni, ne poți scrie la drepturidigitale@apti.ro.

Am parafrazat ce mi-a spus o prietenă în urmă cu câteva luni. Cel puțin în cazul nostru, de la un verb dinamic ce implică mișcare, am trecut la un verb static. Și asta ne-a făcut să ne aducem aminte de cum arăta internetul când am început noi să-l folosim, cum ne imaginam atunci că va arată și cum arată, de fapt, acum.

Coincidental, de la aceleași gânduri și nostalgii pornește și un proiect cultural în care suntem parteneri, I'll miss you when I scroll, care e un soi de capsulă de amintiri legate de internetul de ieri și de azi.

Găzduiește șase lucrări de new media art, adică șase website-uri care explorează istoria internetului. Lansează câte un website lunar, până în octombrie anul acesta. Să le luăm pe rând pe cele ce au apărut deja.

Atenție! Site-urile nu sunt mobile-friendly.

Mi-e dor de cum eram eu în relație cu el. De bucuria descoperirii. Mai ales a muzicii. Mi-e dor de cât de puțin loc îmi ocupa în viață :D. Acum și prieteniile și meseria sunt legate de net până într-un anumit punct. Practic mi-e dor de inocența mea de atunci, mai ales legată de ce însemna să umbli și să te expui pe net.

Mi-e dor de comunitățile mici, consolidate în jurul unor hobby-uri sau interese comune, care legau oameni din diverse medii. Aceste comunități adesea se întâlneau și în mediul offline, organizând evenimente. Dar în multe cazuri, puteai fi absolut incognito, îți puteai construi o identitate absolut diferită față de identitatea ta reală. În prezent, acest lucru este exploatat, iar platformele încurajează dezvăluirea identității reale. Prezența pe Internet nu mai este un lucru paralel cu viața reală, este o extensie a vieții offline. Poate doar în zona jocurilor video acest lucru se mai păstrează, prin grupuri de oameni care se joacă împreună și au identitățile lor „in game", rareori discută detalii din viețile private, preferând să rămână în rol.

Urmează să mai apară două website-uri, așa că stați cu ochii pe pagina de LinkedIn a proiectului, unde mai postează tot felul de informații despre istoria internetului, dar și întrebări importante: 

O să publicăm și noi, în următoarele luni, câteva materiale care să abordeze evoluția web-ului de la 1.0 la ce avem acum. Le vei găsi în secțiunea I'll miss you when I scroll de pe site-ul nostru.

I'll miss you when I scroll este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Și ca să avem și o mică secțiune serioasă luna asta, am publicat pe apti.ro două lucruri care s-ar putea să te intereseze. 

• Despre cum stăm cu Portofelul European de Identitate Digitală. Găsești un sumar al celor mai importante dintre lucrurile pe care le-am recomandat.
• O propunere de cadru pentru definirea comportamentului inautentic coordonat. E un document în lucru, pe care te invităm să-l citești și să ne lași sugestii la info@apti.ro până în 1 septembrie. Despre CIB ți-am povestit, pe scurt, și în newsletter-ul de luna trecută.

Și… acum avem și un cont de PeerTube, unde am publicat deja câteva videoclipuri pe care le-am făcut și urmează să mai apară cele la care lucrăm. 

tema de azi: nostalgiamaxxing

Vă explic ce e trendul acesta, fiindcă se leagă de ce urmează să citiți. În acest moment, la ApTI există diversitate generațională, așa că am întrebat trei dintre membrii ApTI cum arăta internetul atunci când au început să-l folosească și de ce le e cel mai dor.

Eu (Maria) am început să stau pe internet în perioada în care învățam să scriu de mână, prin 2008. În clasa I aveam deja câteva zeci de ore jucate în Flyff, un MMORPG fantasy în care trebuia să-ți faci un avatar și să-i crești nivelul. Îți alegeai clasa, îți creșteai armurile. Eu eram mai mereu Magician sau Assist. Tot acolo mi-am făcut și primii prieteni digitali, care stăteau la vreo 600 de kilometri, în partea cealaltă a țării și cu care țineam legătura pe Yahoo Messenger atunci când era liber la calculator. M-am jucat Flyff din 2008 până anul trecut, când nu am mai avut spațiu de stocare în laptop. Perioada cea mai nostalgică pentru mine, totuși, e cea în care stăteam pe Tumblr, Wattpad și Ask.fm. Mi-era ciudă pe colegii de clasă ce aveau webcam și puteau înregistra răspunsuri video la întrebările de pe Ask.fm, dar retrospectiv cred că m-a scutit de niște rușine ulterioară.

Dar să vedem și ce spun alți membri ApTI.

Cel mai dor îmi este de un simplu buton din browser: StumbleUpon. Dădeai click pe butonul ăsta și ajungeai pe un website la întâmplare, dintr-o colecție de website-uri interesante, adunate și curatoriate de comunitate. Am ajuns așa să văd site-uri în nenumărate limbi, de la bloguri personale, până la creații artistice care împingeau până la limită abilitățile browser-ului de a genera conținut. La un moment dat, am ajuns, tot apăsând pe butonul de StumbleUpon, la o pagină albă pe care scria că este „finalul Internetului” și că, dacă am ajuns aici, e cazul să mă ridic de la calculator, căci am văzut tot ce era de văzut. Cei doi bărbați care au creat StumbleUpon, o tehnologie micuță care mi-a oferit atâta fericire, au creat, mai apoi, Uber. 

Ceva similar cu StumbleUpon este url.town, un site care adună link-uri interesante, împărțite pe categorii. Am contribuit și eu la colecția de site-uri curatoriate acolo. Dar nu se compară cu experiența de a nu ști unde vei ajunge după următorul stumble și de a explora Internetul fără centură de siguranță. Mi-e dor de StumbleUpon cum mi-e dor de last.fm. Dar despre last.fm, poate altă dată.

Prima oară am avut conexiune la internet prin anul 2008. Aveam 8 ani, habar n-aveam ce este un calculator, dar printr-o circumstanță întâmplătoare, am obținut unul. Avea un wallpaper cu GTA San Andreas: credeam că așa sunt toate calculatoarele din lume. Pe vremea aia, „internetul” pentru mine era Windows Explorer și durate lungi de așteptare pentru a accesa jocuri pe internet (Water Boy, Fire Girl, Jocuri Fete & Băieți, Friv, Miniclip, șamd). Era o eră a inocenței (mele, personale), dar și o eră înainte de comercializarea atât de profundă a internetului. Crescând în tandem cu ultra-comercializarea internetului și inocența mea, dar și cea a netului s-au cam diluat, într-o dublă mișcare, pâna la epuizare.

Mi-e cel mai dor de fenomenul de browsing sau de surfing the web. A căuta pe Google până la ultima pagină pe un subiect mă fascina teribil, chit că mă uitam după lucruri prostești sau conspirative, de tipul „History Channel: Who Really Built the Pyramids?”. Îmi mai este dor de fenomenul bizar de serendipitate, atunci când găseai un site foarte DIY, plin de chestii neașteptate, personale, experimentale. Bloguri, site-uri cu rețete, cu jocuri de care nu a mai auzit nimeni, forumuri pe care petreceam ore întregi vara, pline de anonimi, lupta cu reclamele care făceau orice experiență de vizitare a unui site un chin… Era un tablou incipient, aleatoriu, amatoricesc, nostalgic, experimental, divers, nestructurat. Și fix de asta mi-e cel mai dor.

Dacă ar fi primele folosiri, îmi aduc aminte de folosirea unui motor de căutare (să fi fost AltaVista?) pe un calculator de serviciu de-ale lui taica-meu sau de corespondența printr-un email (care cred ca era doar text based, cu trimitere din linie de comandă) din liceu în timpul laboratorului de informatică cu niște elevi din SUA. Cu uimirea că ne răspundeau în 24 de ore!!!

Dacă e vorba de folosirea zilnică, cu siguranța n-o sa uit de abonamentul la Internet Oltenia și folosirea intensivă doar după ora 23 (că plăteai pe minut de utilizare la Romtelecom, iar atunci era mai accesibil), ceea ce se transforma într-o sesiune de un fel de web hunting. Văzut pagină, salvat, apoi verificat offline a doua zi ce naiba e (de obicei fără imagini, că mergea mai repede). Apoi am învățat cum se pot primi pagini web prin email - prin ghidul tradus de prof. Mihai Jalobeanu - și cum Internetul e mai mult decât email și www.

Referitor la ce îmi e dor, se leaga de o fraza: „cel mai mare secret al Internetului e că ne putem ajuta unii pe alții" și care rezumă atmosfera de deschidere a Internetului din anii 1998-2002, în care oameni din diverse colțuri din România sau din lume erau doritori să răspundă, să exploreze și să publice liber și dezinteresat ce îi interesa. Practic, acces la informație nelimitat și deschis.

Vrem să citim și care a fost experiența ta. Dacă vrei să ne spui cum arăta internetul când ai început să-l folosești și de ce îți e cel mai dor, ne poți scrie pe drepturidigitale@apti.ro oricând. 

• Heheheheherdimas appropriates the affordances of technology to simulate trances, rituals, and other existential crashes. Hehehehehe bends platforms unhehehehehelpfully, until they hehehehehesitate and crash under the weight of their own interface logic. This bio itself is experiencing formatting instability. So is Heheheheherdimas. Hehehehehe holds an MFA from Yale School of Art, where hehehehehe spent just enough time staring at screens to convince them to stare back. Hehehehehe. Ăsta e bio-ul artistului care a creat https://ritual.engineer/, un site care se sfărâmă în fața ochilor noștri. 

• Revista Cutra are mai multe proiecte în derulare, Soft Topographies, care investighează intersecția dintre tehnologie și gen și Politics of Technology, despre cum influențează tehnologia structurile afective, culturale și socio-politice. Au publicat deja mai multe texte, aruncați un ochi. 

• 0.0146 seconds e un performance colectiv de citit cu voce tare a condițiilor pe care le acceptăm în 0.0146 de secunde, printr-un click. 

• Și că veni vorba, susținem și noi coaliția Kill the Cookie Banner, care propune să ne putem exprima preferințele legate de confidențialitate o singură dată, prin intermediul browser-ului sau al sistemului de operare, fără a trebui să acceptăm cookies de fiecare dată când intrăm pe un site.

• The teenagers who wired Romania, un material audio realizat de Andrada Fiscutean despre cum au construit adolescenții români o rețea DIY de net. „Această infrastructură de tip «guerilla» începe modest, dar se extinde într-o rețea improvizată impresionantă, care atrage atenția giganților din domeniul telecomunicațiilor. Povestită de cei care au construit-o, aceasta este povestea extraordinară a modului în care un sistem artizanal a devenit coloana vertebrală a unui oraș; o reflectare a ceea ce ar fi trebuit să fie internetul și a ceea ce a devenit”, spune descrierea episodului.

• Și tot pe nostalgie, oare va avea MySpace un comeback?

Dacă sunteți prin Timișoara în octombrie, mergeți la sit+read artbook fair, un târg de publicații independente, unde vor participa și partenerii noștri din proiectul I'll miss you when I scroll cu o zină. S-ar putea să contribuim și noi puțin la ea. 

Ideea zinei a fost inspirată din Internet Phone Book, o publicație anuală cu eseuri, reflecții și un catalog cu site-urile mai multor designeri, dezvoltatori, scriitori și educatori.

• Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai scrie despre tehnologie, pe Telegram, LinkedIn și Mastodon suntem cei mai activi. Acolo postăm aproape zilnic știri, noutăți și ce mai găsim important.
• Ne mai găsești pe Instagram și Facebook, unde postăm (mai rar) pe aceleași subiecte.

Notă: O mână de oameni au lucrat la acest newsletter, cu ce cuvinte au avut la îndemână. Nu am folosit inteligența artificială în nicio etapă a redactării lui. Tot ceea ce ați citit e produs în întregime de oameni, cu Maria în rol principal la tastatură.

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) este o asociație nonguvernamentală care susține și promovează o lume digitală liberă și deschisă, prin respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Un Internet liber este un mediu în care libertatea de exprimare și viața privată sunt respectate și garantate.